Cuvânt înainte la prima ediție În cuvântul introductiv la primul volum al cărții În Biserica slavei Tale ne exprimam speranța că cititorii, după ce îi vor fi parcurs paginile, vor aștepta cu nerăbdare următorul volum. Elevi, semi­nariști, studenți teologi, preoți și credincioși s-au arătat dornici de a pătrunde sensurile adânci ale rânduielilor de cult, ale actelor și gesturilor pe care preotul le săvârșește în cadrul sfintelor slujbe, astfel încât nădejdea noastră nu a fost în zadar. Este dureros să constatăm cât de superficială este cunoașterea în domeniul vieții liturgice, cât de deformată este înțelegerea ei și cât de mult este încurajată această situație în mass-media. Când este vorba de sărbători, de tradiții, în prim-plan apar doar obiceiu­rile cvasireligioase, evitându-se interpretările autentice și opiniile autorizate. Este suficient să amintim doar câteva cazuri concrete. Ziua îndrăgostiților, pusă în relație cu prăznuirea Sfântului Mucenic Valentin, are vădite caractere comerciale și erotice. O tradiție im­portată care promovează imoralitatea. Or, într-o societate în care păcatele mari au devenit stări firești, de normalitate, este necesar să se promoveze valorile sănătoase ale familiei creștine, să se scoată în evidență frumusețea curăției care trebuie să încununeze chipul duhovnicesc al tinerilor și valoarea iubirii fără patimă, cultivată în perspectiva căsătoriei în Hristos Domnul. Sărbătoarea celor patruzeci de sfinți mucenici, ținută la 9 martie, zi care în situația calendaristică actuală cade uneori în Postul Mare, este o altă ocazie folosită de unii pentru a pune în evidență obiceiuri, și de această dată, dăunătoare vieții duhovnicești. Nu se accentuează ideea că patruzeci de bărbați, cei mai mulți dintre ei tineri, au ales să-și dea viața pentru Hristos, ci doar că în acea zi trebuie consumate patruzeci de pahare cu vin. Considerăm că un popor care ocupă un loc fruntaș în lume la consumul de alcool nu mai are nevoie de asemenea încurajări. O societate în care tinerii și chiar copiii au devenit mari consumatori de alcool are, mai curând, trebuință de îndemnuri duhovnicești care să mărturisească despre faptul că Dumnezeu îi iubește pe copii și pe tineri, ceea ce înseamnă că și copilăria și tinerețea trebuie închinate slujirii lui Dumnezeu. Mulți dintre cei de azi au devenit dependenți de horoscop sau de tradițiile băbești, iar viața de zi cu zi și, uneori, chiar deciziile majore sunt determinate de vrăji, descântece, ghicitorii, așa încât îndemnul Sfântului Apostol Pavel adresat ucenicului Timotei: „Iar de deșartele vorbiri lumești ferește-te, căci ele vor spori nelegiu­irea tot mai mult. Cuvântul lor va roade ca o cangrenă” (II Timotei 2, 16-17), este de mare actualitate. Volumul de față este încă un pas înainte în domeniul cercetării și explicării liturgice. Având în vedere că un rol important în viața noastră duhovnicească îl ocupă sărbătorile, am considerat necesar și ziditor să ne referim la unele praznice împărătești ale Mântuito­rului și la sărbătorile închinate Maicii Domnului. În prezentarea acestora am urmărit, mai întâi, aspectele istorice, folosind biblio­grafia de specialitate, un loc de seamă în cadrul acesteia ocupând manualele și studiile vrednicului de pomenire și neîntrecutului istoric al cultului divin ortodox, Părintele Profesor Dr. Ene Braniște. În al doilea rând, mare parte a studiilor cuprinse în acest volum abordează și aspecte interconfesionale. Ne-am stăruit să scoatem în evidență bogăția sărbătorilor ortodoxe în comparație cu sărăcia și simplitatea care caracterizează creștinismul occidental. În cele din urmă, în studiile prezentate aici am dorit să scoatem în evi­dență semnificațiile teologice și duhovnicești ale sărbătorilor, sus­ținându-ne demersul cu texte liturgice. Tezaurul teologic depozi­tat în textele liturgice care alcătuiesc sfintele slujbe, în imne și rugăciuni, este copleșitor de bogat, însă, din păcate, prea puțin utilizat pentru cercetarea teologică și în argumentarea acesteia și, drept urmare, prea puțin pus in evidență. Orientarea atenției cer­cetătorilor în domeniul Teologiei Liturgice spre valorificarea te­zaurului ascuns în cărțile de cult este meritul Părintelui Profesor Dr. Nicolae D. Necula, titularul catedrei de Teologie Liturgică și Teologie Pastorală a Facultatea de Teologie „Justinian Patirarhul” din cadrul Universității din București, care încredințează doctoranzilor spre cercetare teme de doctrină ortodoxă reflectate în imnografie. Privită sub acest aspect, cercetarea în domeniul Teologiei Liturgice începe să parcurgă o nouă și deosebit de importantă etapă. Pe lângă studiile referitoare la cele două categorii de sărbători menționate mai sus, am inserat și un studiu privitor la semnifi­cațiile duhovnicești ale Postului Mare și la modelele de pocăință pe care Triodul ni le propune spre meditație în această perioadă. În cele din urmă, am adăugat un studiu care vizează chestiuni practice referitoare la împărtășirea bolnavilor, un studiu-răspuns la întrebările pe această temă adresate de preoții slujitori din zona Moldovei. Cu nădejdea că acest al doilea volum va fi întâmpinat cu același interes ca și primul, ne rugăm Mântuitorului Hristos și Maicii Sale Sfinte să dăruiască spor duhovnicesc tuturor acelora care vor poposi, lecturând, asupra paginilor acestei cărți. Iași, 29 iunie 2004